duminică, 28 iunie 2009

Nebunie

Constientul: Stau cu pistolul asta in mana...de 2 ore, si tot nu am curaj sa imi sfaram tampla. Pana la urma, asta s-a dovedit ca sunt: un las! Idiotul de mine, nici macar puterea de a apasa pe tragaci nu o am. Sunt slab...demn de mila! Asta cersesc, asta doresc....intr-un sfarsit, vad si eu ce sunt.
Subconstientul: Sper ca nu voi simti nimic! Durerea e groaza ce ma apasa. Vreau sa fie rapid si pe nesimtite, dar sa se auda...sa se auda glontul cand iese din teava, cand imi penetreaza tampla, cum imi despica pielea si-mi strapunde oasele...cum tasnete sangele. Sa se auda ultima suflare.
Constientul: Care sunt riscurile? Las in urma mea oameni...carora nu le pasa. De-asta am ajuns la marginea vietii, o periferie groaznia, urata, mizerabila, dar nu-i nimic. Plec imediat! NU situ unde ma duc, nu-mi pasa. Doar sa nu mai simt nimic.
Subconstientul: Ma voi duce intr-o lume mai buna? Oare...chiar exista Rai si Iad?
Constientul: Nu vreau sa stiu daca exista Rai si Iad, vreau doar sa nu mai fiu o fiinta.
Subconstientul: Toate lacrimile alea ale fiicei mele...e atat de mica si slaba. Cine o va ajuta? Cine o va indruma mai departe? Ii aud de-acum plansul, suspinele...acele sughituri interminabile, atunci cand hohotele de plans o imbratiseaza. Micuta de ea...
Constientul: Nu mai am nimic de pus la punct. Biletelul l-am scris, tetsamentul e curat si corect, ea doarme...totul e lasat in ordine. Acum mai trebuie doar sa apas pe tragaci!
Subconstientul: Se va sfarsi cu bine...
Constientul: Nu! Se va sfarsi rau. Nu fac nimic bine...nu am facut niciodata vreun bine...sau ceva cu care sa ma mandresc.
Subconstientul: Stiu ca-mi va fi dor de ea...de micuta mea.
Constientul: Implica-ter si tu in situatia de fata! Nu mai delira...
Subconstientul: Imi va fi dor de orice atingere si de orice soapta. De orice suras al ei.
Constientul: Trage odata, la dracu!
Subconstientul: O sa-mi lipseasca strigarea " tata" printre buzele ei moi si roz...dar voi fi mereu cu ea. Promit.
Constientul: Haide, nu mai ai nimic de pierdut. Esti bolnav psihic daca vrei sa faci asta.
Constientul si subconstientul au luat-o razna. Trage odata!
Subconstientul: Cat de mult vreau sa fac asta?
Constient: Acum!!!
Fetita s etrezi brusc, sarind din pat. Alerga, cu pasi micuti spre biblioteca. Deschise usile mari, de sticla, pasind inauntru. Manutele ei astupra gura.
Tata???
Postat de Claudia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu