crima la teatru

Lumea ocupa scaunele din catifea rosie din sala mare a teatrului.

Incep prin a descrie incaperea, spunand ca este infricosatoare prin imensitatea ei si prin misterul care domnea acolo.

Usile masive de lemn, cu flori delicat sculptate, adaposteau aceasta sala de teatru. De cum intrai, te orbeau scaunele de catifea rosie, la capatul lor fiind scena. Aceasta era destul de inalta, lemnul fiind proaspat lacuit, caci acesta avea sa fie primul spectacol ce se va juca in noua sala de teatru. Desigur, un rol important il joaca cortina grea, rosie la fel ca scaunele, care adapostea tot ceea ce se petrecea in spatele ei. Noua nu ni se ingaduie sa intram in lumea din spatele cortinei. Avem doar onoarea de a privi ce se intampla in fata ei. Nu uit sa mentionez ca sala era foarte inalta prin numeroasele balcoane la care stateau doar oaspetii cu un anumit rang, cum ar fi Inaltimiea sa regele si Eminenta sa Cardinalul. Situata cu mult deasupra ultimului rand de balcoane, acestea fiind vreo 5,asezate circular in fata scenei, cupola se inalta si ea destul de mult, fiind expusa privirilor pline de uimire ale spectatorilor, care afirmau „ pictorul ce a pictat cupola e cu siguranta nebun”. Probabil ca asa era, avand in vedere faptul ca era descrisa o scena dintr-un razboi intre ingeri si demoni. Dar atentia noastra trebuie sa ramana asupra balconului unde statea singur Cardinalul.

Spectacolul incepea. Cel ce scrisese piasea statea cu sufletul la gura, sperand ca va impresiona placut publicul. Era o piesa trista, dar frumoasa. Sala era plina.

Pe la jumatatea spectacolului, Eminenta sa dadea deja semne de plictiseala. Era singur la balcon, purtand roba rosie si plina de pacate si de lacrimile nenorocitilor pe care ii condamnase la moarte, doar pentru a-si salva functia si pentru a creste in ochii regelui. Nici prin gand nu ii trecea ca unul dintre acei nenorociti era acum, aici. reusise sa scape de pedeapsa si venise sa se razbune pe cel ce-i luase totul.

Baiatul saten, cu parul lung, buclat, intindea arcul, avandu-l in vizor pe bosorog. Isi trecu limba peste buna inferioara si trase aer in piept. Cum de cardinalul fusese atat de imprudent incat sa nu se lase pazit? Acum era perfect. Avea de gand sa il ucida pe acest prefacut credincios si sa scape lumea de el. Se opri din tremurat, se incorda si trase.

Multimea incepu sa se agite, pieasa se opri, atunci cand cineva striga cu toata puterea „ atentia, a murit Cardinalul”
tanarul nostru a fost cel care a tipat.
a reusit sa plece inainte ca cineva sa isi dea seama ca el a comis crima.
avea sa doarma linistit la noapte.
ranile incepeau sa se inchida...

Tente de iubire



Te disting printre bucati de cioburi sparte
Inchid ochii si iti vad poate de fiecare data
Fata dulce,luminata
Si un val de nerabdare isi ia parte.

Si nutresc un sentiment,ce inunda indiferent precum un lac
Calea dragostei,cea pura,transparenta
Dar ce sa fac fiinta sfanta ?
Cand la colturi de strada umbre tac…

In noapte bate-un felinar,ochii-ti blanzi
Si rotunzi cad pe asfalt
Simi blestem inalt
Cu orice scancet suferinta,ochi plapanzi..

Dar se roaga un gand profund
Sa te readuc incoace,un gand ce-ti poarta numele,
Floare alba,galbena.sa te invat tainele
Unui vis,ei tind.

Postat de Andrei.

Nebunie

Constientul: Stau cu pistolul asta in mana...de 2 ore, si tot nu am curaj sa imi sfaram tampla. Pana la urma, asta s-a dovedit ca sunt: un las! Idiotul de mine, nici macar puterea de a apasa pe tragaci nu o am. Sunt slab...demn de mila! Asta cersesc, asta doresc....intr-un sfarsit, vad si eu ce sunt.

Subconstientul: Sper ca nu voi simti nimic! Durerea e groaza ce ma apasa. Vreau sa fie rapid si pe nesimtite, dar sa se auda...sa se auda glontul cand iese din teava, cand imi penetreaza tampla, cum imi despica pielea si-mi strapunde oasele...cum tasnete sangele. Sa se auda ultima suflare.

Constientul: Care sunt riscurile? Las in urma mea oameni...carora nu le pasa. De-asta am ajuns la marginea vietii, o periferie groaznia, urata, mizerabila, dar nu-i nimic. Plec imediat! NU situ unde ma duc, nu-mi pasa. Doar sa nu mai simt nimic.

Subconstientul: Ma voi duce intr-o lume mai buna? Oare...chiar exista Rai si Iad?

Constientul: Nu vreau sa stiu daca exista Rai si Iad, vreau doar sa nu mai fiu o fiinta.

Subconstientul: Toate lacrimile alea ale fiicei mele...e atat de mica si slaba. Cine o va ajuta? Cine o va indruma mai departe? Ii aud de-acum plansul, suspinele...acele sughituri interminabile, atunci cand hohotele de plans o imbratiseaza. Micuta de ea...

Constientul: Nu mai am nimic de pus la punct. Biletelul l-am scris, tetsamentul e curat si corect, ea doarme...totul e lasat in ordine. Acum mai trebuie doar sa apas pe tragaci!

Subconstientul: Se va sfarsi cu bine...

Constientul: Nu! Se va sfarsi rau. Nu fac nimic bine...nu am facut niciodata vreun bine...sau ceva cu care sa ma mandresc.

Subconstientul: Stiu ca-mi va fi dor de ea...de micuta mea.

Constientul: Implica-ter si tu in situatia de fata! Nu mai delira...

Subconstientul: Imi va fi dor de orice atingere si de orice soapta. De orice suras al ei.

Constientul: Trage odata, la dracu!

Subconstientul: O sa-mi lipseasca strigarea " tata" printre buzele ei moi si roz...dar voi fi mereu cu ea. Promit.

Constientul: Haide, nu mai ai nimic de pierdut. Esti bolnav psihic daca vrei sa faci asta.

Constientul si subconstientul au luat-o razna. Trage odata!

Subconstientul: Cat de mult vreau sa fac asta?

Constient: Acum!!!

Fetita s etrezi brusc, sarind din pat. Alerga, cu pasi micuti spre biblioteca. Deschise usile mari, de sticla, pasind inauntru. Manutele ei astupra gura.

Tata???

Postat de Claudia

Prezentarea a 3 trupe




Pentru aceasta saptamana va recomand urmatoarele trupe : -Alternosfera [ formatie de rock alternativ din Chisinau,Rep. Moldova; componenta : Marcel Bostan - voce,Max Poporski- tobe, Victor Cosparmac - bas, Sergiu Aladin - chitară, Marin Nicoara - chitară, Vitalie Chian– clape.Prima repetitie a trupei a avut loc in 13 decembrie 1998.]

-Avenged Sevenfold [o trupa predominant metalcore si hard;au luat nastere in 1999 in California;compozitie : M. Shadows - voce,Synyster Gates -chitara,Zacky Vengeance - chitara,Johnny Christ - bass,The Rev
(The Reverend Tholomew Plague) - baterie.]

-Pearl Jam [trupa rock anii 90',nu voi spune decat compozitia cu toate ca ar fi multe de precizat despre aceasta trupa superba.Asadar band-ul este format din : Stone Gossard-chitarist,Jeff Ament- basist,Mike McCready-chitara ritmica, Dave Krusen -tobe si Eddie Vedder-vocal.Recomand,personal,albumul Ten al acestei formatii,lansat in 1991.]


Postat de Andrei

o halba de bere sparta

era in jur de ora 23 30, iar afara era frig. inceput de iarna, sfarsit de toamna. inceputul sfarsitului.
silueta neagra a baiatului era pe o banca de langa skate park, care evident era gol la acea ora. adidasii lui imensi stateau pe asfalt, langa 5 chistoace de tigari, iar peste ei erau blugii de care erau atarnate lanturi, care provocau zgomot la cea mai mica miscare. sunet cristalin pentru urechile lui. nu asculta muzica...doar fuma ultima tigara din pachet. avea bretonul pe ochi, si parea a nu privi ceva anume, ci doar gandea...undeva departe zbura mintea lui, cautand paradisul din care tocmai cazuse. avea gatul afundat in hanoracul imens de pe el, dar care nu ii tinea foarte bine de cald. statea acolo nemiscat de mai bine de o ora. astepta dezamagirea, agonia.
sufla fumul cand langa el se aseza silueta unei fete pe care a cunoscut-o cu mult timp in urma. inima i se stranse.
cu voce joasa, dar rece, pronunta cuvintele, astfel ajutand la saparea propriului mormant.
" ascult!"
o provoca. vroia sa stie tot ce avea ea de zis, TOT!
" vreau sa ne despartim" , ii spuse fata cu un aer de superioritate " m-am saturat de atitudinea ta si de ifosele tale. imi pare rau ca te-am cunoscut si imi doresc sa nu te mai vad niciodata in viata. esti un imbecil si te urasc! simt nevoia sa iti zic ca noptile cu tine au fost cele mai oribile din cate am avut si te consider un ratat. sper sa mori, sincer!"
" ai terminat?" , spuse baiatul pastrandu-si capul in jos, expirand fumul si vorbind cu voce rece.
" da...am terminat"
fata parea nesigura. se uita la el si isi dadea seama ca era departe cu gandul. in mintea lui se derulau diferite imagini, amintiri care ii legasera timp de un an si jumatate, vorbe spuse fara rost, lacrimile lui, lacrimile unui prost, confesiunea lui care nu fusese ascultata si ea care profita de bunatatea si sinceritatea lui. nu facuse mai mult decat sa isi bata joc de el, iar asta avea sa se termine acum!
" pleaca" , ii spuse baiatul, cu acelasi ton.
ea se ridica si il parasi...de data asta, pentru totdeauna.
el arunca tigara si isi dadu capul pe spate oftand. tarfa...tarfa...TARFA!!! simtea greutatea lumii pe umerii lui si era prea mare ca sa o poate duce. ii venea sa urle, sa arunce, sa strice totul in jurul lui, sa il ia pe primul om care ii iesea in cale si sa-l stranga de gat si sa-l acuze pentru toate tampeniile care i se intamplau.
dar se rezuma doar prin a ofta inca o data. isi duse mainile sub cap si isi arcui spatele pe banca. il durea ca naiba, tot corpul il durea.
sunetul unui skate tarjait pe asfalt ii inunda urechile. inghiti in sec. simti o persoana cum se aseaza langa el si isi dadu seama dupa mirosul de tutun cine ii asculta suferinta muta.
" vrei o tigara?" , il intreba baiatul care tocmai se aseza si isi scoate pachetul din buzunar.
martirul se ridica si se indrepta, apoi privi catre tigara din mana prietenului sau. zambi si o lua.
" hai sa ne imbatam"
" bine, hai!"

gustul berii in acea seara era parca mai placut ca niciodata, chiar daca bea dintr-o halba de bere sparta.


postat de Whisper

Ce faci,durere ?



Ce faci,iubire ?
De ce ma-ntepi atata ?Te simt greoaie,sangele curge in dare
Prin vene se scurge ,taraste-l prin cuget
Omoara –l de vrei dar opreste-te

Ce faci durere ?
O neagra crezare
Ah,te rog termina
Imi negi orice urmare
Lasa-mai fericirea deplina

Pleaca ,agonie,fa-te in extaz
Si lumineaza-mi intunericul dintre coaste
Ah ! Agonie,tu dai in necaz
Si-mi irosesti si viata ramasa

Si de mor,atunci,in moartea ramasa
Te voi lua cu mine,minte bolnava
Anarhia dispare,cand durerea-i ramasa
Si te tine drept pe picioare

Si imi sufoci de vrei orice crezare
Si-mi infig o lumanare aprinsa in vene
Uite durere ! Te-nfrang prin durere
O ! Falsa iubire distrasa

Moment de tacere,te-arati gingasa
Sub forma unei flori in toi de primavara
Imi bati in geam si te-ndepartezi usor
O,dulce durere,in mine striga in ropot iubirea

De ce pleci,iubire ?
Si dai in durere,cand durerea e demult apusa
“Hai vino!” imi strigi cu pumnul causa
Tinut la gura ta blanda

Deschid geamul si sar sa te prind
Dar iubirea-i o durere si-un scancet
Pe umedul asfalt ,zdrobit,ma preling
Cu tine razand,biata hiba zadarnica din cuget


Postat de Andrei

Afisele lipite, fluturasii impartiti, anunturi la radio, nimic nu avusese un imens efect cu privire la auditiile de balet ce se dadeau in sala de sport a scolii cartierului. Juriul, format din 3 barbati in varsta si o doamna, cam la 40 de ani, fosta balerina, se aseza pe scaunele din fata, iar in spate, pe bancute, parintii celor ce venisera. Susotelile se oprira in momentul cand o fata aparu pe scena. Se opri teapana in fata lor, privindu-i cu ochi reci, parca goi. Era alba ca zapada, parul nu-l avea strans in coc, ca toate celalalte, era lung, lasta pe spate. Tinea palmele impreunate in fata, iar picioarele subtiri lipite unul de altul.

Melodia incepu, la fel si dansul ce avea sa ii socheze pe toti, sa le insele subconstientul, sa le amageasca ochii. Mainile ei se intinsera in aer, tari ca lemnul, oprindu-se brusc. Melodia semana cu cele ale cutiutelor muzicale, dand momentului mai multa delicatete decat zborul unei lebede. Chipul ei era neted, nu schita nici un zambet, nici o cugetare, nici un suspin, era asemeni unei pietre in puterea izvorului.

Miscarile erau perfecte, nimeni nu mai respira. Decat melodia plapanda, si pasii ei usori mai aveau viata. Juriul se uita inmarmurit, doamna nici nu indraznea sa clipeasca. Se chinuia sa-i gaseasca un defect, o inclinare, o dezechilibrare, dar nu reusi. Se intreba...dieperata daca e real, daca e perfect, negand cu desavarsire.

Parul lung si des nu o incomoda deloc, aceasta inaltandu-se in aer ca si cum ar avea arcuri ca sa o ajute. Totul era drept la ea, nici macar vantul puternic n-ar putea sa o faca sa greseasca. Pielea alba stralucea in lumina neonului insistent, insa ea continua. Nu dadea semne de oboseala, parca nici nu respira, inima nu depunea nici un efort.

Isi ridica piciorul stang deasupra capului, prinzandu-l cu cele doua maini. NU tremura, doar se bloca. Melodia se opri, totul ingheta. Juriul se apleca in fata, studiind pozitia, studiind-o pe ea. Interjectii se auzeau de peste tot. Fata devenise o statuie, cu adevarat, caci nici clipitul nu-i era caracteristic. Alti pasi se auzira, apoi zgomotul facut d eun obiect tarat pe podeaua de lemn veche. Un baiat, pana in 10 ani, tragea dupa el o cheie cat bratul lui, din metal. Se apropie de fata, ii dadu parul la o parte, pe un umar. Baga incet cheia in spatele ei, rotind de cateva ori. Trase puternic, aceasta cazand inapoi pe podea, facand zgomot. Toata lumea tresari, trzindu-se dintr-un ireal somn, incercand sa-si de-a seama ce tocmai s-a intamplat. Melodia incepu de unde se oprise, balerina isi relua dansul.

Dupa ce aceasta isi termina prestatia aproape perfecta, sala se goli. Totul se anulase, lumea pleca acasa ingrozita, socata de ceea ce vazu. Baietelul isi aseza balerina pe scaun, lasand cheia langa ea. O mangaie pe par, sarutand-o pe obraz. Avea de gand sa astepte urmatoarea auditie, avea de gand sa o faca celebra.

Publicat de Claudia

tortura perfecta

te superi daca te omor?
o apuca de par si ii dadu o palma atat de tare, incat obrazul se invineti. apoi o intinse pe pat. ea incepu sa se zbata. isi infipse ghearele in carnea ei, tragand, sfasiind-o, pana cand siroaie de sange inundara cearceaful alb, rece. o viola timp de cateva ore, ea neavand putere sa mai strige, sa mai planga. lacrimile care cursesera la inceput erau acum uscate pe obrajii ei. chipul ei perfect nu avea expresie. el se ridica si o apuca brutal de ceafa, lovind-o de perete. ii mai dadu o palma si o privi cu ura. o lasa sa cada pe covor, plina de sange si distrusa.
se uita la ea de sus. o torturase destul. nu-si daduse seama ca singurul torturat de acolo era el. privindu-se in oglinda, se incrunta. cine era? cum ajunsese acolo? ea de ce nu zicea nimic? de ce nu mai plangea? de ce doar il privea? unde ii era satisfactia mult asteptata? unde era tipatul ei care trebuia sa ii gadile placut sufletul pacatos? unde era razbunarea lui?
isi privi mainile. erau pline de sangele ei. isi mai ridica inca o data privirea catre fata care statea dezbracata intr-un colt al camerei, cu genunchii la piept, cu corpul plin de zgarieturi si cu parul incurcat. in mintea lui se derulau diverse scene, dar nu isi putea aminti ce il impinsese sa se comporte asa.
se puse in genunchi in fata ei cu un cearceaf curat, alb in mana. ea il privi, dar nu se se misca de acolo. lasa capul in jos, cuprinzandu-si fata cu palmele.

ei doi...impreuna. prima privire, primul sarut, prima noapte, ultimul scancet...
iarta-ma



postat de Whisper

Clar de moarte





Tin minte cum contemplam rasaritul de soare al unei zile de iulie.
Ma gandeam neindoielnic la momentele petrecute cu tine,Amelie…Ce ragaz de fericire mi-ai dat,ce amprenta uriasa mi-a lasat caracterul tau imprimata-n mine.
Si acum..ai plecat.
Tin bine minte accidentul acela.Ce zi avusesem !
Imi doream sa te uit prompt,sa nu te fi iubit niciodata.Imi inchipuiam ca esti doar o floare,ce se pastreaza vie in sezoanele calde,apoi este inghitita de ploi si gheturi.
Dar tu…ramasa-n mine ai fost de acum 5 ierni si tot ramai.Staruinta ta devine imposibil de dureroasa.Nu vrei sa pleci.
Stau cateodata si ma cert cu gandul ce te reprezinta in mintea mea…ca sa ma abandonezi.Dar pur si simplu nu pot.Mereu imi apari senina,vie,vesela si la fel de tanara ca altunci cand te-am cunoscut.De ce ma bantui,Amelie ? De ce…
Acum stau si astept rasaritul.E iarna din nou.Se implinesc fix 5 ani de cand teai stins..precum o lumanare ce este suflata de o adiere sfasietoare,interioara.Si stiu,stiu bine ce ti-am promis ! Nu ! Nu,Amelie,nu ma mai contrazice,asa voi face.Ti-am fagaduit.
Uite,iubito,uite flori de gheata pe geam,si te rog ! Te rog ,in cea de urma data,sa privim soarele rosu,in acest fel.
Mai tii minte cum ne-am cunoscut ? Sigur ca iti amintesti !Acea zi senina de august…soarele tropaia in extaz spre munti,gasindu-si nefiinta in apus.Eram in tabara aceea la Sinaia.Ai venit,sfioasa,la mine si m-ai intrebat cu staruinta daca nu ma supar daca privim maretul amurg impreuna…Atatea sentimente in contradictie,atatea gesturi contorsionate si saruturi idilice…atata iubire ! Da,Amelia,iubire !
Uite,acum soarele rasare,vezi ? Da-mi un semn daca-i vezi ascendenta catre zenit.
Ce paradox daca stai bine sa te gandesti…in momente fericite ce ne-au unit soarele ia calea mortii sale pana peste noapte,apune…iar in cele rele,staruie pe bolta cereasca…rasare ! Acum ce moment e,Amelie ?Daca e sa respect teza sus mentionata e unul rau,nu ? Dar totusi vom fi din nou impreuna.
Incep sa vad cum soarele urca,se inalta triumfator spre marea albastra deschis.In lumina visatoare a momentului,geamul se deschide brusc,de afara intrand o caldura binefacatoare.Ciudat,e iarna ! Ma uit in jos,la cam 5 metri de mine ,Amelie, se intrezareste intr-o rochie sangerie,in contrast cu pielea ei fina…arata morbid la prima vedere.Mi se adresa…mi se adresa dupa atatia ani :
« Vino,scumpule…aici e mult mai bine.Gandeste-te la noi ! »
Nu-mi venea sa cred.Visam oare ? Si totusi eram treaz.Intarzii a-i da un raspuns acestei…ispite.
« Vino ! Vino iubitule,sunt eu,Amelie ! Nu ma mai recunosti ? ».Vedeam cum o lacrima i se scurge prin ochii ei ,parca goi,si totodata nutreau atata caldura..un sentiment de profunda iubire.
Stateam ca o naluca in fata soarelui,mirat,sumbru in fara iubirii mele.
Deodata se aude glasul unei alte Amelie…tunator…autoritar..atotputernic si luand forme amorfe,negre : « Vino am spus ! »
Ridica mana si contiunua ,repetand o grimasa,cu cel mai induiosator glas,neomenesc..angelic : « Vino din nou la mine,scumpule,sau nu ma mai iubesti ? »
Si inca o lacrima ii cade pe obrazul neted,de asta data,din niste ochi umani,iubitori dar reci..mai reci decat orice ghetar !
Ii prind mana,intr-o clipa de reverie.I-o simt aspra,lugubra la atingere…catifelata si fina la vedere iar ea ma trage in jos si ajung la asfalt,intr-o clipita,imbratisand moartea si uitarea definitiva.



Postat de : Andrei

P.S. : Aceasta este prima mea proza scurta.De obicei scriu poezii fapt pentru care o sa intalniti foarte des aceasta compozitie literara.Am ales sa incep insa cu aceasta mica povestioara.

Bun venit pe blogul "Sub clar de luna".
Ca o prima postare voi prezenta singur singurel planul blogului la care muncesc 3 oameni si anume eu[Andrei],Claudia si Whisper[..uuh!] supranumiti si "Visatori"...Analogie fata de piesa "visatori cu plumb in ochi" de la Alternosfera din albumul ce poarta acelasi nume piesei,band ce ne este simpatic.
Bun,prima etapa s-a terminat.A 2a consta in ceea ce o sa se posteze pe acest preacult blog si anume : - cate o postare de fiecare persoana participanta la blog,o data la 2-3 zile
- o data pe saptamana este abordat un subiect inspirat din stiinta exacta[matematica,fizica etc] si unul din pictura si muzica,postate de mine.
-de asemenea o data la 3-4 zile vom face cunoscute cate 3 trupe rock/metal/grunge care speram sa va placa,in caz ca nu le stiti.
- si probabil ca tot o data pe saptamana vom prezenta o lucrare la care am contribuit toti 3.

Asadar sper sa va faca placere sa cititi acest blog si,dupa cum spune Mihail Drumes,pe scurt : nicio carte nu merita teroarea de a nu fi mangaiata de ochii unui cititor.
Enjoy ! :)