Afisele lipite, fluturasii impartiti, anunturi la radio, nimic nu avusese un imens efect cu privire la auditiile de balet ce se dadeau in sala de sport a scolii cartierului. Juriul, format din 3 barbati in varsta si o doamna, cam la 40 de ani, fosta balerina, se aseza pe scaunele din fata, iar in spate, pe bancute, parintii celor ce venisera. Susotelile se oprira in momentul cand o fata aparu pe scena. Se opri teapana in fata lor, privindu-i cu ochi reci, parca goi. Era alba ca zapada, parul nu-l avea strans in coc, ca toate celalalte, era lung, lasta pe spate. Tinea palmele impreunate in fata, iar picioarele subtiri lipite unul de altul.

Melodia incepu, la fel si dansul ce avea sa ii socheze pe toti, sa le insele subconstientul, sa le amageasca ochii. Mainile ei se intinsera in aer, tari ca lemnul, oprindu-se brusc. Melodia semana cu cele ale cutiutelor muzicale, dand momentului mai multa delicatete decat zborul unei lebede. Chipul ei era neted, nu schita nici un zambet, nici o cugetare, nici un suspin, era asemeni unei pietre in puterea izvorului.

Miscarile erau perfecte, nimeni nu mai respira. Decat melodia plapanda, si pasii ei usori mai aveau viata. Juriul se uita inmarmurit, doamna nici nu indraznea sa clipeasca. Se chinuia sa-i gaseasca un defect, o inclinare, o dezechilibrare, dar nu reusi. Se intreba...dieperata daca e real, daca e perfect, negand cu desavarsire.

Parul lung si des nu o incomoda deloc, aceasta inaltandu-se in aer ca si cum ar avea arcuri ca sa o ajute. Totul era drept la ea, nici macar vantul puternic n-ar putea sa o faca sa greseasca. Pielea alba stralucea in lumina neonului insistent, insa ea continua. Nu dadea semne de oboseala, parca nici nu respira, inima nu depunea nici un efort.

Isi ridica piciorul stang deasupra capului, prinzandu-l cu cele doua maini. NU tremura, doar se bloca. Melodia se opri, totul ingheta. Juriul se apleca in fata, studiind pozitia, studiind-o pe ea. Interjectii se auzeau de peste tot. Fata devenise o statuie, cu adevarat, caci nici clipitul nu-i era caracteristic. Alti pasi se auzira, apoi zgomotul facut d eun obiect tarat pe podeaua de lemn veche. Un baiat, pana in 10 ani, tragea dupa el o cheie cat bratul lui, din metal. Se apropie de fata, ii dadu parul la o parte, pe un umar. Baga incet cheia in spatele ei, rotind de cateva ori. Trase puternic, aceasta cazand inapoi pe podea, facand zgomot. Toata lumea tresari, trzindu-se dintr-un ireal somn, incercand sa-si de-a seama ce tocmai s-a intamplat. Melodia incepu de unde se oprise, balerina isi relua dansul.

Dupa ce aceasta isi termina prestatia aproape perfecta, sala se goli. Totul se anulase, lumea pleca acasa ingrozita, socata de ceea ce vazu. Baietelul isi aseza balerina pe scaun, lasand cheia langa ea. O mangaie pe par, sarutand-o pe obraz. Avea de gand sa astepte urmatoarea auditie, avea de gand sa o faca celebra.

Publicat de Claudia