Tea si Eric au impreuna 12 ani. Sunt gemeni.
Cand s-au nascut, parintii lor se iubeau foarte mult, insa dragostea lor, dupa 10 ani de-atunci s-a transformat in certuri, reprosuri, lacrimi si plecari dese de-acasa. De comun acord, s-au despartit. Cei doi au ramas in grija mamei, dar tatal ii vizita foarte des.
Dupa ceva timp, mama lor se iubea cu altcineva, dupa spusele lor. Se intalnea des cu acest barbat, chiar le facu si cunostinta. Copiii strambara din nas, dar erau draguti si respectabili, caci asa fusesera invatati. Dupa ziua lor de nastere, respectiv 12 ani, mama lor le facu o surpriza mai mare decat play station-ul cumparat: se va casatori cu Eduard.
Chipurile lor, de o frumusete rara, angelicaq nu aveau nici o expresie la momentul respectiv. Fara o vorba, isi imbratisara mama si urcara sus la etaj, inchizandu-se in camera lor. Se urcara in pat, unul in fata celuilalt, cu picioarele incrucisate si capul sprijinit in maini, cazand intr-o gandire profunda.
- CE parere ai? il intreba Tea pe Eric, aproape in soapta
- Nu cred ca e iubire adevarata. Ar trebui sa ii spunem asta lui mama.
- De unde stii tu ca nu e dragoste adevarata?
- Pai...pentru ca nu e la fel ca atunci cand era cu tata. Acum, uneori rade fortat si...ne obliga sa radem si noi la glumele proate ale lui Eduard. Apoi...parca se fardeaza mai mult si s eimbraca mai...frumos, nu mai e la fel de lejera ca atunci.
- Vrei sa spui...ca se comporta ciudat?
- Da...cred. Parerea mea.
- Eu vreau sa o vad pe mama fericita.
- Mama era fericita doar atunci cand era casatorita cu tata. Nu va mai fi niciodata asa.
- Eu nu cred asta. Eu cred ca si Eduard o face fericita, dar mai putin.
- De ce adultii fac greseli asa de mari?
- Eu nu sunt adult...nu am de unde sa stiu.
- Dar tata sigur stie! Eu zic sa mergem maine la el.
- Da, sa ne raspunda la intrebari.
-De-acord!
A doua zi de dimineata, dupa ce mancara, cei doi frati plecara spre casa tatalui lor. Se tineau de mana pana in statia de autobuz. Se asezara pe doua scaune, picioarele ramand in aer, incepand sa dea din ele. Apoi, inca 10 minute pe jos. Trecura printr-un parc plin de oameni. Sunara la interfon, tatal lor deschizandu-le. O luara pe scari pana la etajul 3. Eric astepta pe la etajul 2 ca Tea sa se odihneasca cateva secunde, apoi mai urcara 16 trepte. Isi imbratisara calduros tatal, primind cu bucurie un pahar de suc.
- Multumim.
- Mama voastra e acasa? Stie ca ati venit?
- Da, ea ne-a lasat. NU am mai fugit de data asta.
- E bine. Va era dor de mine?
- Nu. spuse Eric.
- Sigur ca da! Tea il lovi cu cotul in burta, incruntandu-se. Dar am venit mai mult ca sa ne ajuti.
- Sa va ajut?
Eric se urca pe piciorul stang al tatalui, si Tea pe cel drept, oftand amanoi in acelasi timp. Tatal lor chicoti. Erau seriosi.
- Tata...dragostea adevarata se simte de doua ori?
- Nu. Ea vine doar odata.
- Deci...acum mama nu mai are parte de dragoste adevarata. Vezi? Ti-am zis eu, Tea.
- AI rabdare, neghiobule!
- Stati, stati. Ce tot vorbiti voi acolo?
- Eric spune ca mama se comporta ciudat de cand e cu Eduard. Adica...e fericita fortat, nu mai e asa e lejer ca atunci cand era cu tine. Dar...eu nu prea cred.
- Dar eu o cunosc pe mama!
- Linistiti-va, copii. Sunteti haiosi.
- Haiosi? Mai degraba curiosi. adauga Eric, ridicand o spranceana.
- Bine. Fiti atenti. Fiecare relatie difera. NU exista niciodata una care sa semene cu alta. Nici macar gemenii, care, uneori sunt identici fizic, nu seamana la minte, sau in gesturi.
- Aha...deci eu cu Eric nu semanam laaa...
- Voi doi nici la fizic nu sunteti identici, dar va leaga ceva strans cu un nod bine facut. Sa tineti minte asta.
- Revino la subiect.
- Intre mine si mama a fost o iubire frumoasa, care a tinut destul de mult...dar nu a fost acea iubire vesnica, adica...nu ne-a prins batranetea impreuna. Deci, nici noi doi nu am avut parte de dragostea adevarata.
- Dragostea asta adevarata chiar exista? Poate...v-a pacalit cineva. intreba Tea
- Exista, draga mea. Normal ca exista! Fiecare lucru, poveste, legenda are o samanta de adevar.
- Vrei sa spui ca poate intre mama si Eduard este dragoste adevarata?
- NU stiu, eu nici nu l-am cunoscut pe Eduard...dar, de ce nu?
- Mie nu-mi prea place de Eduard. Pute mereu frumos si dulce, are mereu zambetul ala imens pe fata si o dantura mai dreapta ca a mea...adauga Tea, privind in jos.
- SI casa e plina cu flori de cand o cunoaste pe mama...ne intoxicam.
- Daaa...si are niste glume proaste la care suntem obligati, fiindca o iubim pe mama, sa radem. Nu sunt ca glumele tale.
- Da, tata, si tu nu-i prea aduceai flori mamei. Era mai bine.
-Copii, copii...calmati-va. De ce ii gasiti doar defecte?
- Pentru ca astea au iesit mai mult in evidenta.
- Haideti sa privim lucrurile altfel.
- Altfel? intreba Eric, asezandu-se mai bine pe genunchiul tatalui sau.
- Ce va place la Eric? Ganditi-va bine.
- Hmmm...Eric isi freca barbaia, ca un geniu care se gandeste.
- Ne-a dus la cofetarie. zise Tea, incanata
- Da...si o ajuta mereu pe mama cu plasele la cumparaturi
- Mmmm, face un tort minunat! Si planuieste sa ne duca la Disneyland. E bine ce-am zis?
- Continuati. Referiti-va si la mama voastra.
- Pai...si mama rade mult acum. Dar, parca radea mai mult cand erai tu.
- Nu, nu. Nu deviati de la subiect. Reveniti.
- Muzica e nelipsita...si uneori, Eduard o invita la dans si valseaza prin toata casa.
- SI Eduard canta...canta mereu, chiar si sub dus.
Tatal lor incepu sa rada.
- E de bine sau de rau? intreba Eric
- E de bine. Important e ca mama voastra sa fie fericita. Si daca ea e fericita, sunt sigur ca si voi sunteti. Pana la urma, Eduard nu e un om atat de rau...
- NU e rau...e doar plictisitor, uneori. E mereu imbracat la costum.
- Pai...poate pentru ca are u functie importanta?
- Functie?
- Da, Eric...o slujba.
- Stiam!
- Ba nu...de ce ai intrebat?
- Gata, gata, nu va certati. V-ati lamurit?
- Nu cred ca voi intelege niciodata dragostea adevarata.
- Nici nu trebuie sa o intelegi. Trebuie sa o simti.
- Toata lumea are parte de ea?
- Din pacate nu, scumpo. Ea vine doar la persoanele...care merita. Care se vor ocupa de ea, o vor ingriji, o vor ajuta sa creasca, sa prospere. Acele persoane duc mai departe povestile despre ea.
- Tata...euvoi avea parte de dragostea adevarata? intreba Tea, luandu-l in brate.
- Sper, Tea. Sper. E cel mai minunat sentiment din lume!
- Voi simti fluturi in stomac?
- De unde stii de fluturii astia?
- Mi-a zis mama...ea acum simte fluturi in stomac, de fiecare data cand il vede pe Eduard.
- Da, vei simti si d-aia.
- Tu ai simtit? il intreba Eric, zambind.
- Da, cand am cunoscut-o pe mama voastra.
ZGomotul de foame provocat de stomacul celor doi il facura pe el sa zambeasca.
- Haideti, comandam o pizza.
- Pizza!!! exclaramara cei doi la unison.


Postat de Claudia