Picaj uman



Noaptea puse stapanire peste campul luminat altadata de razele infinite,parca,ale zilei.
Un felinar tremura inca,arzand mocnit in zare,divulgand o speranta a unui nou rasarit...Dar mai avea de asteptat.
Ne aflam intr-un tinut sumbru,in care viata parca era aprinsa de noapte si nu stinsa...Un taram in care gheara intunecata a acesteia era o oaza de gandire,spulberata totusi de luminile robuste a catorva stele,din ce in ce mai indepartate,rare...si tremurande la randul lor.
Ne pastram totusi in limitele realului,incurajand si urmarind un vultur hoinar,lihnit in cautarea unei prazi usoare.Ochii lui,parca magici,tintuiau orice miscare,orice sunet sau palpait de viata teran...vana! Aripile marete fosneau in contrasens cu tipetele exagerate ale vantului...si totusi era liniste.O liniste usor dramatica,inchisa,sufocanta,ce avea sa anunte sfarsitul oarecum tragic al acestei nopti.
Ne mutam atentia pentru cateva momente asupra unui soarece..un mamifer alb cu ochi rosi ce sclipeau strident in bezna.Labutele lui mici zbierau de durere sapand incontinuu pentru un nou adapost.Ceva insa il opri brusc.
Aici cele doua personaje,total diferite,total in contradictie,se intalnira.Soricelul alerga sprinten pana la primu tufis.Vulturul iscodeste in tacere intunericul,gandindu-se la urmatoarea sa miscare.Stia ca ii este superior soarecelui.Deodata se apleca anapoda spre pamant.Aflam din ochii lui concentrati ca era prima sa vanatoare adevarata.Aripile izbira majestuos vantul rece lasandu-se ca un glont spre nicaieri-ul de dedesubt.Soarecele panicat incepu sa alerge.Cursa isi lua startul.Ciocul vulturului se casca la un moment dat,fiind aproape de sol,revenind totusi imediat inapoi,inchizandu-l,dupa,
dandu-si seama ca omise un copac,virand usor la stanga pentru a-l ocoli.Soarecele sufla oarecum usurat insa stia ca nu sa terminat.
Vulturul isi relua imediat urmarirea.Labutele nu mai puteau rezista mult,chipul tanar al soricelului se increti iar dintii din fata
ieseau mult in afara prin crapatura gurii..gafaia.Intr-un moment de neatentie soarecele se impiedica de un obiect metalic,ce radia o luminita verde...un fel de detector ce scoase un tiuit afon,precum scartaitul unuei unghii pe o tabla de scris.Anunta intrucatva sfarsitul cursei.
Vulturul se oprise brusc in timp ce soarecele se rostogolea intr-un zid...un zid parca de sticla.
E momentul in care granitele timpului ni se deschid,lasandu-ne sa sarim peste o perioada mare de timp...calatorim peste ea.Aici apare cel deal 3lea personaj,un om,atipic,vanjos dar batran,cu ochi fara de viata,parca mort.Acesta nota intr-un carnetel ascendenta
celor doua animale cobai.Ne aflam mult,mult in viitor intr-un laborator subteran iar povestea noastra se desfasoara intro cusca,in timp ce oamenii incercau sa redescopere natura,demult omorata cu propriile lor maini.Soarecele,urmasul celui anterior,nu trecuse nici el testul,fiind lasat sa fie mancat de vultur.Deodata,"soarele" se aprinse.Brusc.O lumina materiala,fara viata invada incaperea limitata.Vulturul se aseza
stangaci pe solul din beton si incepu sa-si rumege hrana,poate,niciodata neavand ocazia de a da ochi in ochi cu luna.

Postat de Andrei